Food&Travel

Catania – Sicilia

Italia este şi cred că va rămâne mereu destinaţia noastră preferată de vacanţă. De fiecare dată am dat peste oameni extraordinari, amabili, gata să ne ajute cu indicaţii sau recomandări chiar dacă ne înţelegeam mai greu dat fiind faptul că noi nu vorbim mai deloc italiana, dar măcar pricepem ce ne spun alţii 🙂 De când călătorim cu cel mic, am mai aflat despre italieni şi  că sunt cu atât mai dispuşi să te ajute când văd că eşti însoţit de un copil. Chiar şi în restaurante am avut norocul să ne pregătească ceva special pentru el dacă nu găseam nimic potrivit pentru un toddler. Iar Catania nu a făcut excepţie, micuţul a primit supe cremă sau risotto preparate pe loc, fără a fi incluse în meniu. Ca să nu mai spun şi că fiecare restaurant avea cel puţin un scaun pentru copii, obicei pe care restaurantele din România par să îl adopte mai greu.

Noi suntem iubitori de mâncare şi de dulciuri, ceea ce a şi plasat Italia în topul destinaţiilor noastre de vacanţă. Atunci când am planificat călătoria în Sicilia, aveam în minte doar renumitele cannoli, nişte minunăţii umplute cu o cremă dulce de ricotta. Dar Sicilia nu se rezumă la cannoli, este renumită şi pentru numeroasele preparate pe bază de vinete, pentru sardinele gătite în fel şi chip, pentru peştele şi fructele de mare, dar nu numai.

În cele 5 zile petrecute în Catania am reuşit să testăm câteva din preparatele lor clasice şi să ne săturăm de fructe de mare şi peşte. Iar după fiecare masă nu ratam ocazia de a ne opri la o cafenea, să savurăm un cappuccino şi un cannolo. Aşa că m-am gândit să vă povestesc şi vouă cam ce am mânca şi ne-a plăcut în ultimul nostru periplu culinar prin Italia.

Salata de caracatiţă a fost preparatul preferat al soţului şi nu i-a lipsit de la masă de prânz. De fapt, este vorba despre caracatiţă fiartă şi apoi asezonată cu ulei de măsline, multă zeamă de lămâie, sare şi verdeţuri. Pe cât de simplu pare, pe atât de gustoasă este această “salată”, un aperitiv care se regăseşte în majoritatea restaurantelor din Catania. Dacă îi mai pui alături şi o porţie de legume la grătar – nelipsitele vinete, zucchini, pleurotus şi cartofi, este o masă suficientă chiar şi pentru un bărbat înfometat.

Cu toţii ştim că nicăieri pastele nu au acelaşi gust ca în Italia. Şi pentru că am vrut să profităm nu doar de paste, ci şi de fructele de mare, am ales câteva feluri în care cele două se combinau perfect. În prima fotografie este o porţie de linguini cu un mix de midii, langustine, peşte spadă şi scoici razor. În a doua. linguini cu vongole şi creveţi. Ambele cu roşii cherry şiun sos uşor şi foarte aromat.

Ehhh, preferata mea a fost această porţie de sardine siciliene, umplute cu parmezan, stafide şi pătrunjel, apoi tăvălite prin pesmet şi rumenite în ulei. Sunt absolut delicioase şi cred că nu m-aş fi săturat nici dacă aş fi mâncat vreo trei porţii.

Şi dacă am fost cucerită de sardinele umplute, am vrut să văd dacă şi pastele trofie alla sicilliana o să aibă acelaşi efect asupra mea. După cum îi spune şi numele, este un preparat sicilian care conţine un sos cu sardine, muguri de pin, pesmet şi bineînţeles, paste trofie.

Un alt preparat specific Siciliei este caponata, un fel de ghiveci de legume, în care predomină vinetele, alături de ardei copţi, dovlecei, roşii, capere şi ceapă. Dar de data aceasta nu caponata a fost vedeta, ci şniţelul din carne de vită, tăvălit prin pesmet şi apoi prăjit în puţin ulei de măsline. Cred că a fost cel mai fraged şi gustos şniţel pe care l-am mâncat, dar nici caponata nu era mai prejos.

Pentru că ne place atât de mult peştele, într-o seară am ales un mix de peştişori prăjiţi. Pe lângă sardine, anşoa şi barbun, au mai fost câţiva calamri baby şi două tipuri de peşte pe care nu le-am recunoscut şi, deşi am întrebat cum se numesc, nu am reţinut.

În ultima zi în Catania am încercat şi un mix de fructe de mare prăjite, stropite cu multă zeamă de lămâie. Bine, asta a fost doar o gustare, pe care am mâncat-o din mers şi mi-a părut rău că am luat doar o porţie. Deşi sunt convină că erau fructe de mare congelate, au fost foarte bine pregătite, pur şi simplu şi se topeau în gură.

Nu aş fi putut să plec din Sicilia fără să încerc renumitele arancini. Nişte bile de orez umplute cu diverse amestecuri, date prin pesmet și prăjite în ulei (pare-se că sicilieni prăjesc toate cele). Dintre toate sortimentele pe care le-am mâncat, cel mai mult mi-au plăcut cele umplute cu un amestec de brânză și spanac. Dar recunosc că și cele cu ciuperci și sos de roșii sau cele cu prosciutto și brânză provolone au fost delicioase.

Cel mai interesant moment al vacanței a fost cel în care am făcut o plimbare prin piața de pește și ne-am oprit la taraba unui bărbat care desfăcea de zor stridii. A fost prima dată când m-am încumetat să mănânc stridii și au fost mind blowing. Cum se poate ca într-o carapace să se ascundă ceva atât de bun? Ei bine, uite că se poate. O stridie desfăcută în fața mea, spălat cu puțină apă și stropită cu zeamă de lămâie. GE-NI-AL! Atât de simplu.

În materie de deserturi, ne-am limitat la câteva brioche, simple sau umplute cu cremă de vanilie, date prin pesmet și prăjite (din nou).

Când am prins momentul, am lăsat bărbații, mic și mare, să doarmă și eu am profitat de ocazie să citesc măcar câteva pagini dintr-o carte, să beau în liniște un pahar de prosecco și să mai degust un cannolo cu cremă fină de ricotta, fistic și cireșe confiate. Mi-au plăcut atât de mult acești cannoli încât am uitat cu desăvârșire de gelato și orice alte deserturi, deși erau atât de multe de încercat. Ce aș fi putut să fac dacă m-au cucerit cannoli?

 

Din fiecare călătorie mă întorc fascinată de piețele pe care le văd. Iar în Catania, piața este un adevărat spectacol, de la fiecare tarabă răsună vocile vânzătorilor care își promovează marfa frumos aranjată, brânzeturile stau cuminți în sau pe vitrine, legumele și fructele te ademenesc din toate părțile (am fost la un pas să mă întorc acasă cu 10 anghinare care se vindeau cu numai 2 euro, dar am rezistat tentației), iar piața de pește este ca un festival în care vânzătorii etalează sortimente de pește și fructe de mare pe care la noi în magazine nu o să le vedem prea curând.

Ne-am întors din Catania cu un singur regret, că nu am încercat măcar unul din preparatele din carne de cal. Aproape toate măcelăriile din oraș vindeau carne de cal, și aveai chiar posibilitatea de a-i cere măcelarului să o pregătească pe grătarul amplasat în fața măcelăriei. Dar cine știe, poate o să avem ocazia asta într-o viitoare călătorie în Sicilia.

 

 

0 Comments

lacrimioara

Reply your comment

Your email address will not be published. Required fields are marked*

Inline
Inline