Amintirile nu sunt gravate doar în memorie…

Îmi tremură mâinile şi mi se înceţoşează privirea. Închid ochii, scutur din cap şi mă mai uit o dată la băţul din mână. Da, sunt două liniuţe acolo. Primul meu gând este că trebuie să-mi sun repede soţul.

Ba nu, nu îl sun. Nu încă. Aşteptăm de atât de mult timp a doua liniuţă de pe test, încât cred că mai poate aştepta câteva ore.

Al doilea meu gând se îndreaptă spre cel mai bun prieten al lui. El mă va ajuta să îi dau cea mai grozavă veste din viaţa noastră. 

  • Victor, am nevoie de ajutorul tău! 
  • S-a întâmplat ceva sau îmi daţi o veste bună?
  • Îţi dau doar eu o veste bună. A. încă nu ştie nimic şi tocmai aici intervii tu.
  • Nu pot să cred că am aflat înaintea lui! Felicitări, dragii mei!
  • Mulţumim! Este foarte important să nu afle A. Am nevoie de tine să îi dau vestea într-un mod inedit. Eşti la muncă?
  • Da. Putem să ne vedem în 4 ore, când termin programul.
  • Nu, vin eu la tine. Întâi trec să cumpăr o mini-cască pentru motocicletă. Mai aveţi la muncă gravatorul ăla rablagit?
  • Nu, chiar zilele trecute am primit cel mai tare gravator laser de la Bodor, model BCL-1309XUF. Tu cumpără casca şi te aştept să gravăm vestea cea mare.
Sursa foto bodorlaser.ro
Gravator Bodor model BCL-1309XUF.

Închid telefonul, mă schimb repede în primele haine pe care pun mâna, caut pe google un magazin în care să găsesc o mini-cască, iar două ore mai târziu sunt în biroul lui Victor.

  • Cască avem, gravator ultimul răcnet avem, veste de dat avem. Ce mai aşteptăm?
  • Nu mai aşteptăm decât să îmi spui ce mesaj vrei să gravăm.
  • Ah, da. Ce ai zice de „E timpul să schimbi motorul cu o maşină de familie. O să fii tătic!”? Îi tot spun că va trebui să vândă motorul când o să avem un copil.
  • Şi tu crezi că va renunţa el vreodată la motorul lui?
  • Nu cred asta, dar va fi amuzant să îi vedem faţa când va citi. Măi Victor, ca să fie treaba-treabă, mă laşi pe mine măcar să apăs pe buton după ce faci tu toate setările?
  • Ai noroc. Şeful e plecat astăzi, aşa că o să fac o excepţie şi te las pe tine să te ocupi de tot. Eu îţi spun ce trebuie să faci şi tu îmi urmezi întocmai indicaţiile. Stai liniştită, nu te las singură.

În doi timpi şi trei mişcări am terminat de gravat vestea cea mare şi ne pregătim să mergem spre A. Mă simt atât de emoţionată încât au început să-mi transpire palmele.

Nici nu cred că ar exista um mod mai frumos de a-i spune soţului că urmează să fie tătic. Mai ales când tăticul este un motociclist împătimit.

Îi mulţumesc lui Victor, el mă felicită încă o dată şi ieşim împreună în stradă. Râmân blocată în uşă. În faţa mea se desfăşoară un poster pe care scrie mare: „La motor nu renunţ, dar ne luăm maşină de familie!”

Din spatele posterului iese A. cu un buchet mare de flori. Mă uit strâmb la Victor, dar A. se grăbeşte să-mi spună cum a aflat. Deja bănuia că luna aceasta e cu noroc (mi se urcaseră hormonii la cap) şi când l-a sunat astăzi pe Victor să-l invite la o bere, a simţit că ştie ceva mai multe decât spune. Nu a durat mult până a aflat tot ce am pus la cale.

Casca şi posterul sunt dovada că atunci când trăieşti de prea mult timp lângă cineva, ajungi să gândeşti la fel. Iar vestea mult aşteptată va fi gravată pentru totdeauna, nu doar în memorie, ci şi pe mini-casca moto. 

*Acest articol a fost scris pentru proba 8 din competiţia SuperBlog 2018 – Creativitate şi profitabilitate cu Bodor.

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Inline
Inline